Tag Archive | misogin

Misoginul

dezvoltare-personala-vindecare-emotionala-si-maturizare-12-povestiri-terapeutice

Bogdan e cameraman la un post local de ştiri. Locuieşte singur ȋntr-un apartament ȋnchiriat. Din banii cȃştigaṭi, o mare parte depune la bancă, iar din ce păstrează pentru el ȋşi achită datoriile şi plăteşte abonamentul la culturism. Îi place să arate mereu bine. I s-a dus vestea că e fustangiu. Femeile roiesc ȋn jurul lui. Prin pat s-au perindat cu zecile, dar sufletul i-a rămas tot gol.
Nu are ȋncredere ȋn femei. „Toate sunt la fel!” ȋn mintea lui Bogdan. Le tratează ca pe nişte obiecte de care se foloseşte la ȋnceput cu ȋncȃntare, apoi le aruncă la gunoi, plictisit. Nu a cunoscut o femeie care să-i capteze atenṭia mai mult de o zi.
– Ce faci, Bogdane? Mm, ce muşchiuleṭ avem aici! exclamă entuziasmată Rodica şi privirea i se scurge pe trupul lui. Tragi de fiare, ă?
Rodica e regizor. Sunt colegi de trei ani. Se simt bine ȋmpreună, se ȋntȃlnesc, se satisfac reciproc şi apoi ȋşi văd de drum. Separat. Fiecare de drumul lui. Nu au prejudecăṭi şi nu le pasă de părerile celor din jur.
– Rodicuṭo, ce ţi-aș face! mărturisește Bogdan, ciupind-o de fund.
– Mai avem o filmare si gata! Abtine-te inca o ora!
– Abstinenţa nu e tocmai punctul meu forte!
Bogdan ȋi privește pofticios fundul ce se revarsă generos prin pantalonii albi, mulaţi, scoţȃnd la iveală fesele rotunde, bine ridicate.
Cristina ȋi privește cu silă.
– Băi, dar vouă nu vă e rușine? Mai aveţi puţin și vă urcaţi pe masa din platou!
– Care e treaba ta, răţușco? ȋi răspunde ironic Bogdan. Tu nu ai auzit pȃnă la vȃrsta asta de „sex”? Sau, poate…ce idee năstrușnică mi-a trecut prin minte!
– Sper că nu e legată de mine!
– Mmm, ba poate că e! Dacă nu știi cum se face te ȋnvăţ eu!
– Ești nesimţit! Misoginule!
Bogdan se ȋntoarce cu spatele, ȋși ia camera și se pregătește să ȋnceapă filmarea. Rodica anunţă că mai au trei minute. Cristina este asistentă. E o fată conștiincioasă și foarte serioasă. Pe Rodica nu o place deloc și o consideră „ușoară”.
La sfȃrșitul filmării, Dana o invită la masă pe Cristina. Merg la restaurantul de lȃngă televiziune. Aici se ȋntȃlnesc cu Bogdan și Rodica. Toate mesele sunt ocupate, așa că se văd nevoite să accepte invitaţia de a se alătura celor doi.
– Nu-ţi mai e silă să mănȃnci lȃngă mine, păpușă?
– Depinde cum te porţi.
– Dacă mă mai uit la decolteul tău și la sȃnii frumoși pe care ȋi ascunzi sub cămașa asta scorţoasă nu o să mă pot abţine!
– Și ce o să faci? ȋntreabă indignată Cristina.
– Ȋţi demonstrez mai tȃrziu ce pot să fac pentru tine! Te-ai mai gȃndit la propunerea mea?
– M-am ȋntrebat de multe ori de ce ești misogin? Ce te determină să te porţi așa?
– Și, ai aflat?
– Tare aș vrea să aflu ce se ascunde sub masca asta de băiat dur, de „macho”. Tu nu ești ceea ce vrei să pari, Bogdane! Aruncă masca asta ieftină și revino pe Pămȃnt!
– Supa dumneavoastră! spune chelnerul, așezȃnd bolul ȋn faţa Rodicăi. Ȋmi pare rău că a durat așa mult! Dumneavoastră, aţi comandat? Se adresează Cristinei și Danei.
– Eu aș vrea o pulpă de pui cu legume și salată, comandă Cristina.
– Și eu la fel, adaugă Dana.
– Și, domnul?
– Eu aș vrea un piept de pui la grătar cu piure și salată de varză! Pieptul să fie de la doamna, vă rog! spune Bogdan arătȃnd cu degetul spre decolteul Cristinei.
Ospătarul pleacă mustăcind. Cristina se ȋnfurie. Se ȋnroșește și abia se abţine să-i dea o palmă.
– Bine, Bogdane! Rezolvăm noi problema asta.
– Te-ai mai gȃndit?
– Da. Accept. După masă vei avea ocazia să demonstrezi ce poţi. E ȋntre noi doi.
Bogdan face ochii mari. Ia o gură de apă din paharul ce se află pe masă, dar se ȋneacă și ȋncepe să tușească. Rodica ȋl bate cu palma sub ceafă.
– Hai, calmează-te! Doar nu crezi că vorbește serios Cristina? Oricum, noi avem planificată seara asta ȋmpreună!
– Numai tu o ai, Rodica! Ai auzit ce a spus Cristina! o corectează Bogdan.
Rodica se ȋmbufnează. Ȋși termină supa și se ridică.
– Plătește tu și pentru mine, Bogdane. Nu am schimbat. V-am lăsat! Ne vedem mȃine!
Cum termină de mȃncat se retrage și Dana. Imediat după plecarea celor două, Bogdan devine alt om. Ȋi toarnă Cristinei ȋn pahar, ȋi povestește despre gafele și aventurile sale. La final, după ce achită nota de plată, pleacă ȋmpreună. Bogdan simte un nod ȋn gȃt cȃnd deschide ușa apartamentului și o poftește pe Cristina ȋnăutru.
Fata se oprește ȋn dreptul unei fotografii aflată pe biroul din colţul sufrageriei. Ȋn imagine este Bogdan la mare, mȃndru de bicepșii săi.
– Ce vrei să obţii cu imaginea asta? ȋntreabă fata.
– Ce să obţin? ȋntreabă mirat bărbatul.
– Nu ţi-ai pus niciodată ȋntrebarea asta? Vrei să atragi atenţia și atȃt? Vorbești mult și faci puţin!
– De unde știi că fac puţin?
– Drept dovadă că imediat cum am rămas singuri ai ȋncetat apropos-urile! Pentru că acum nu ne mai vede nimeni. Pentru că nu mai ai pentru cine să te dai ȋn spectacol!
– Eu, mă dau ȋn spectacol?
– De ce ești misogin? De ce urăști femeile?
– Cristina, dragă, eu iubesc femeile, nu le urăsc! Le-aș iubi pe toate dacă aș putea. Și pe tine te-aș iubi!
– Cum m-ai iubi? Că tu nu știi cum să iubești! Nu ai fost ȋnvăţat să deosebești iubirea de un sentiment instinctiv ce te ȋndeamnă să-ţi satisfaci nevoile prin sex!
– Sexul e frumos, Cristina! Plăcerea și eliberarea ce ţi-o produce sexul nu o găsești nicăieri!
– O fi, Bogdane, dar iubirea e cu totul altceva! Iubirea se ȋnvaţă acasă, ȋn familie. Prima persoană cu care interacţionezi și care te ȋnvaţă iubirea este mama, băiatule! Ea te mȃngȃie prima, ea te strȃnge la piept, ea te privește lung și ȋţi face primele declaraţii de dragoste. Un copil lipsit de o astfel de iubire devine un adult incapabil să iubească!
Bogdan o privește ȋngȃndurat.
– Cristinico, ești o fată tare deșteaptă!
– Tu ai mare nevoie să iubești și să fii iubit! Doar că nu vrei să recunoști. Crezi că vei scăpa așa ușor de ce se află acolo, ȋn conștiinţa ta?
– Gata, Cristina! Ajunge! Da, urăsc femeile! Asta vrei să recunosc?
– Și pe mama ta?
– Pe mama o detest!
– Și nu ȋţi dorești să fie altfel? Să te bucuri de viaţă, să o ierţi, să ȋnveţi iubirea?
– Ce iubire să ȋnvăţ la 30 de ani, Cristina? Așa cum tu ai spus mai devreme, eu nu am primit iubire, nu am fost ȋnvăţat să iubesc. E cam tȃrziu pentru asta! Mama l-a ȋnșelat pe tata la două luni după ce m-a născut, apoi ne-a părăsit. Am crescut cu dorul ei. Nu am avut alături o prezenţă feminină.
Cristina ȋl ȋnconjoară cu braţele ei fine și-l sărută pe frunte. Apoi continuă să-i mȃngȃie parul. Se ghemuiește pe covorașul mic de lȃngă canapea, cu Bogdan lȃngă ea. Acesta ȋși pune capul pe picioarele fetei și continuă să se privească.
– Ai un suflet minunat! Ai nevoie doar să-l descoperi.
– Cristina, cum ai avut ȋncredere să vii la mine acasă? Tu, nu ești genul ăla de femeie…ȋnţelegi la ce mă refer. Tu nu ești ca Rodica.
– Pentru că eu am ȋncredere ȋn tine. Pentru că eu văd la tine și alte calităţi. Pentru că eu te iubesc! Nu am venit să mă bucur de o oră de plăcere și să plec, așa cum face Rodica, așa cum au făcut toate femeile ce au trecut prin viaţa sau prin patul tău. Eu am venit să-ţi fiu alături, să te ȋnvăţ iubirea!
Bogdan o sărută și pentru prima dată ȋn viaţă simte că stomacul ȋi freamătă la atingerea mȃinilor ei.
– Și eu vreau să te iubesc, Cristina! Dar nu știu cum. Ȋnvaţă-mă!
Cele doua trupuri se topesc ȋntr-o ȋmbrăţișare lungă, ȋn timp ce două suflete s-au regăsit, formȃnd un ȋntreg.