De la tristete la depresie

l   lonely-273629_1280 De la tristete la depresie nu este doar un singur pas! 

    Acea zvacnire usor dureroasa a inimii, acea eclipsare temporara a bunei dispozitii poate fi ea… Da, tristetea.

    Ea se  naste dintr-o absența, o neimplinire sau dintr-o lipsa de congruenta intre dorintele, nevoile, aspiratiile noastre si posibilitatile lumii. Aflata mereu la aceasta confluența intre lumea interioara si cea exterioara, tristetea este un indiciu al atasamentelor noastre, al felului in care valorizam si coloram afectiv oameni, obiecte, locuri, evenimente, idei, actiuni.

     Ea este asociata astfel pierderilor de orice fel, de la pierderea unei persoane dragi, caz in care este resimtita ca durere, pierderea unei relatii, pierderea unor bunuri, parasirea  unui loc familiar de care ne-am atasat, esecurilor sociale sau profesionale, pierderea temporara sau de durata a starii de sanatate, pierderea unor fantezii, idealuri.

    Tristetea poate aparea si la trecerea dintr-o etapa de dezvoltare in alta, dintr-un ciclu in altul, de exemplu, tristetea binecunoscuta de la terminarea liceului/a facultatii sau cea ocazionata de iesirea la pensie.  Fie ca o resimtim imediat sau are efect retroactiv, tristetea este traita la nivel subiectiv cu intensitati diferite, fiecare om avand un profil emotional aparte in care aceasta emotie este simtita, exprimata si gestionata intr-un mod specific.

    Poate fi astfel insotita de lacrimi sau de zambete amare. Uneori, atunci cand a fost sanctionata in familie ca fiind ceva daunator sau inadecvat (ce motive avem să fim tristi!?), ea poate fi inlocuită cu stari de nervozitate. In cazul pierderii unei persoane dragi, tristetea se poate manifesta pe o perioada mai indelungata, nefiind insa constanta, manifestandu-se in valuri sau pusee de emotie.

    Tristetea este o emotie de baza, o stare afectiva cu  durata limitata de manifestare, care poate fi ameliorata de experiente pozitive. Ea determina comportamente de retragere si de reflectare asupra situatiilor concrete, a propriilor actiuni, poate atrage atentia si compasiunea celorlalti, poate proteja persoana de agresivitatea celorlalti, ne ajuta sa manifestam compasiune sau empatie fata de tristetea altor persoane.

     Spre deosebire de o stare de tristete, depresia este considerata o tulburare pentru ca afecteaza functionarea obisnuita a persoanei in viata personala, profesionala, sociala.

    In depresie, suferinta este constanta si coplesitoare.

    Se caracterizeaza printr-o varietate de simptome: afective, cognitive (legate de ce si cum gandim), somatice (legate de trairi corporale).

   Cele afective  includ pierderea placerii si a interesului privind viata sau privind activitati care anterior au interesat persoana, sentimente de lipsa de valoare sau merit, vinovatie, sentimente de inferioritate, inadecvare, neajutorare, neputinta si slabiciune, un sentiment coplesitor de tristete, disperare, lipsa de speranta si ura de sine.

    Simptomele cognitive se pot manifesta prin concentrare si atentie diminuate, indecizie, rationalizarea vinovatiei, autocritica, lentoare in gandire.

Persoanele depresive pot avea ganduri sau fantezii legate de moarte, ganduri care apar recurent si pot conduce la tentative de suicid.

   Simptomele somatice pot sa includa oboseala, lipsă de putere, letargie, tulburari de somn – stare de somnolenta in timpul zilei, insomnie, dureri de cap, de spate sau dureri musculare, pierdere sau luare in greutate asociata unor modificari ale poftei de mancare, lipsa dorintei sexuale. Se poate observa in unele cazuri lentoare psihomotorie.

    Ceea ce face diferenta intre o stare de tristete si una depresiva este intensitatea sporita si mai ales persistenta in timp a unei stari de lipsa de placere, de interes, de sens precum si localizarea sursei raului in propria persoana.

    Depresia decoloreaza lumea inconjuratoare, care devine goala, terna, lipsita total de interes pentru persoana suferinda. Sentimentul de gol poate fi regasit si in interiorul persoanei.

     Pentru a putea fi pus un diagnostic de depresie, unele din aceste simptome trebuie sa se manifeste pe o perioada de cel putin doua saptamani, in fiecare zi, cea mai mare parte a zilei.

     Ea poate avea forme moderate, severe sau cronice.  O serie de factori din mediul socio-familial pot determina un risc de depresie, precum abuzul fizic si cel sexual, pierderea unui parinte, abandonul, neglijenta si umilirea in perioada copilariei. Aceste persoane au risc sporit de a raspunde la diferite situatii existentiale cu o tulburare depresiva.

    Depresia se poate instala si in urma unor evenimente de viata ce au un impact major asupra persoanei precum divortul, pierderea unei persoane apropiate, o pierdere financiara substantiala, somajul, instalarea unei dizabilitati fizice sau boli debilitante.

    O situatie aparte este dispoziția depresiva a proaspetelor mame, depresia postpartum care se poate instala in primul an de viata al bebelusului lor.

O caracteristica a acestei boli este ca de multe ori persoana sufera in singuratate, invinovatindu-se pentru ca nu poate trece peste sau nu-si poate reveni la o stare mai buna. Diferite simptome nu sunt luate in serios in speranta ca ele vor disparea de la sine sau daca nu ne mai gandim la probleme.

    De la tristete la depresie nu este doar un singur pas, ci mai multi pe un drum pe care oamenii se pot afunda in neputinta si disperare existențiala. Si atunci, mai mult ca oricand au nevoie de sprijin, intelegere, compasiune si suport din partea persoanelor calificate in a oferi ajutor – medici psihiatri, psihologi, psihoterapeuti, precum si din partea familiei si a celor apropiati.    

 

                                                                   Irina Filipache

                                                       psiholog, psihoterapeut

                                                                Tel.: 0723.322.377