Archive | April 2015

“A auzi” nu este sinonim cu “a asculta”. Ce dezvaluie reactiile copiilor?

  little-girl-628144_640 Parintii sunt adesea ingrijorati sau revoltati de reactiile pe care le manifesta copiii lor. Ei incearca sa se adapteze si sa depaseasca momentul, dar nu merg pana la aflarea cauzei. De aceea, situatia se poate repeta iar si iar.

   Am vazut cu totii copii urland, tavalindu-se pe jos in magazine sau copii tacuti, retrasi, necomunicativi. In general cazurile sunt generalizate si catalogate drept rasfat, timiditate etc.

   Cati parinti se intreaba macar o singura data: ce il determina sa reactioneze asa? Imi scapa mie ceva? Oare cum se simte?

    Dragi parinti, ultima intrebare este esentiala in relatia cu copilul. Intrebandu-l cum se simte si incercand sa-l intelegeti veti aplana multe conflicte.

    Ce se ascunde in spatele reactiilor negative? Haideti sa gasim impreuna cateva posibile cauze:

  • Un copil „rasfatat” poate fi un copil care are nevoie de mai multa atentie din partea parintilor, care incearca sa iasa in evidenta, sa se faca observat.
  • Un copil care isi duce in mod frecvent mainile la ochi sa la urechi, face otite repetate, conjunctivita poate evidentia faptul ca traieste intr-un mediu conflictual. Poate ca parintii se cearta in fata lui sau vede scene care il marcheaza si atunci reactia organismului este una de aparare, gen: „Nu vreau sa aud”, „Nu vreau sa vad”. Inainte de a merge la medic intrebati-va daca nu cumva cauza bolii poate fi gasita in familie.
  • Aud deseori parinti care spun: „Copilul meu a facut…nu m-am asteptat. I-am oferit tot ce a vrut. Nu i-am cerut decat sa invete. I s-a urcat la cap etc”. Da, i-a oferit tot, mai putin atentie, afectivitate, iubire, intelegere. Un copil nu este un animal domestic. Pentru a supravietui nu are nevoie doar de hrana, haine, jucarii si orice alte lucruri materiale. Fiintele umane au nevoie de iubire, intelegere, respect. Nu spun ca nu-ti iubesti copilul daca te afli intr-una din aceste situatii. Te intreb doar: I-ai aratat ca il iubesti? Stii sa-ti manifesti iubirea? Pentru unii parinti, a le spune sau a le demonstra copiilor ca-i iubesc poate fi considerat un semn de slabiciune. Pentru copii, a nu le arata iubirea poate fi un semn ce-i determina sa gandeasca: „Fac ce vreau, oricum nu-i pasa. Poate asa ma va vedea!” Si de aici incepe dezastrul.
  • Despre comunicare eficienta probabil ca toti ati auzit. Dar practic, cine o foloseste? Care e prima reactie atunci cand copilul tau tipa? Sa tipi mai tare pentru a-l acoperi? Asta e lectia pe care vrei sa o invete, ca cel mai puternic se impune urland? Atunci cand simti ca sangele ti se urca pana in varful capului, opreste-te! Inspira adanc. Apoi incearca sa-l ajuti sa-si raspunda la cateva intrebari: ce-l determina sa tipe? Care sunt nemultumirile din acel moment si in general? Ce asteptari are de la tine? Cum se simte? Gasiti impreuna cauza si actionati cautand solutii eficiente, nu acoperiti efectele problemei prin reactii de moment.
  • Un copil inhibat sau unul care tresare usor, pastreaza o anumita distanta fata de oameni, nu priveste interlocutorul in ochi poate arata ca este agresat, abuzat sau/si se simte vinovat. In general, copiii agresati se considera vinovati si se pedepsesc singuri. Au reactii violente, desi aparent sunt tacuti si retrasi.
  • Ai incredere in copilul tau si nu il umili. Este un om mai mic si merita sa fie tratat cu respect. Adreseaza-te cu „te rog” si „multumesc!”. Copiii invata cel mai usor de la adulti prin imitatie, nu prin vorbe. Astfel, va face ceea ce vede la parintii sai, nu ce i se spune ca e frumos si corect. Daca intre ceea ce i se comunica si ce i se arata se creeaza o contradictie, va alege sa procedeze in cu totul alt mod, pentru ca va fi confuz si nu va intelege care varianta este normala. Nu te grabi sa-l acuzi si sa-l judeci inainte de a-ti analiza propriul comportament!
  • Daca vine sa discutati despre o problema sau o greseala pe care a facut-o, nu-l critica si nu-l certa. Ajuta-l sa invete lectia. Daca va ajuta, notati pe hartie datele problemei, ce l-a determinat sa actioneze gresit, cum putea proceda altfel, ce reactii negative au produs faptele lui, cum s-au simtit cei implicati etc.? La final, intreaba copilul ce a invatat din aceasta greseala si daca o va mai repeta. Arata-i ca esti alaturi de el si il iubesti, dar dezaprobi comportamentul sau negativ. Invata-l sa-si asume responsabilitatea greselilor sale si sa primeasca pedeapsa ca pe o masura fireasca de a se corecta. Poate ca ti se pare complicata aceasta procedura si e mult mai usor sa tipi si sa intrebi de ce ai facut asta? Apoi sa-l apostrofezi. Dar ce va invata astfel? Accepta-i greselile si nu-i pretinde sa fie perfect. Nimeni nu e perfect. Pentru asta ne aflam cu totii aici: sa invatam din greseli si sa evoluam. Nu putem invata propriile lectii din greselile altora. Lasa-l sa experimenteze, ramanand alaturi de el. Asa cresti sansele sa invete usor si sa nu ajunga la stadiul de „a se da cu capul de pereti”.
  •   Nu lovi copilul! Bataia nu este rupta din Rai! Ea nu face decat sa adanceasca prapastia dintre voi. Cum se simte un copil lovit? Slab, neputincios,umilit. Ce-si doreste? Sa se razbune! Ce invata? Ca cel care da mai tare castiga! Asadar, amana reactia. Daca vrei neaparat sa te descarci, incuie usa la dormitor, ia o perna mare si loveste-o pana te simti usurat. Apoi ramai 10 minute in tacere si gandeste-te cum sa abordezi problema. Functioneaza intotdeauna!

   Asadar, dragi parinti, copiii sunt comorile nepretuite ce capata valoare tot mai mare odata cu trecerea timpului, dar si oglinzile ce reflecta fidel imaginea voastra. In spatele reactiilor negative se ascunde o poveste. Daca o veti citi cu interes, de la inceput pana la sfarsit, veti intelege.