Crezi ca ti-ai ales partenerul in mod constient? Iata de ce te inseli

Crezi ca ai ales constient, responsabil, avand siguranta alegerii tale in acel moment. Crezi ca totul a fost bine la inceput, pana cand ceva s-a schimbat. Ai inceput sa vezi alte parti, sa il privesti altfel, sa simti altfel. Nu intelegi cum te-a pacalit, ca doar ai fost constient cand ai ales! Cum de ai ajuns exact in aceeasi situatie in care ai mai fost candva?

Viata inseamna un lung sir de experiente, asemanatoare cu lectiile de la scoala. Nimic nu este intamplator chiar daca asa poate parea la prima vedere. Nu sunt simple coincidente intalnirile noastre cu anumiti oameni. Nici relatiile cu ceilalti nu sunt intamplatoare sau alese in mod constient. Stii de ce?
* Pentru ca atragem in vietile noastre acei oameni cu care rezonam, cu care ne asemanam;
* Pentru ca ii indepartam pe cei pe care ii detestam, deoarece nu putem privi la ei ceea ce nu acceptam la noi insine;
* Pentru ca atunci cand ne alegem partenerii, in mod inconstient vrem sa invatam alaturi de ei lectiile trecutului. E ca si cum am avea o restanta la facultate. De exemplu, alegem o femeie asemanatoare cu mama, care in trecut ne-a ranit, sau un barbat asemanator cu tatal. Daca vom reusi sa reparam relatia cu partenerul, lectia va fi invatata. Poate sunt cazuri in care, pentru a invata lectia, inseamna sa avem curajul sa punem punct unei relatii cu un partener abuzator.
* Pentru ca, daca alegem un partener total diferit de parintele de acelasi sex, asteptam ca el sa ne ofere ceea ce nu am avut in copilarie, sa umple acel gol.
* Pentru ca atunci cand l-am cautat, am vrut sa regasim acel confort din familia de origine. Chiar daca (poate) ai trait intr-un mediu conflictual, faptul ca ai ramas un timp acolo a facut ca acest mediu sa devina zona ta de confort.
Iata de ce nu exista alegeri intamplatoare sau perfect constiente. Pentru ca adevarata cauza care duce la alegere o gasim la nivel profund, in inconstient. Daca nu te cunosti prea bine, probabil ca vei nega ceea ce ai citit, tocmai pentru ca nu intelegi cum ai fi putut sa atragi exact acel tipar de care ai fugit!

Oferta verii! Evaluare psihologica, consiliere, dezvoltare personala pentru adulti si copii

Incepand cu data de 15 mai 2018, pana pe data de 15 august 2018, va oferim reducere la:

– Evaluare psihologica pentru copii, conform Ordinului Nr. 1985/1305/5805/2016, cu eliberarea raportului psihologic. Evaluarea se realizeaza cu teste validate stiintific, conform legilor si normelor aflate in vigoare – 139 lei evaluarea, 99 lei reevaluara anuala;
– Evaluare psihologica pentru adulti, pentru incadrare in grad de handicap, cu eliberarea raportului psihologic, conform cerintelor specifice (scor MMSE, GAFS, Scala Barthel, Scale ADL, IADL etc.). Evaluarea se realizeaza cu teste validate stiintific, conform legilor si normelor aflate in vigoare – 139 lei evaluarea, 99 lei reevaluarea anuala;
– Consiliere individuala – 89 lei/sedinta – Reducerea este valabila pentru toate sedintele. La prima sedinta se realizeaza evaluarea psihologica si stabilirea obiectivelor pe termen scurt, mediu si lung;
– Consiliere de cuplu – 109 lei – Reducerea este valabila pentru toate sedintele;
– Dezvoltare personala individuala si de grup – 10% reducere;
– Testare psihologica pentru copii utilizand teste proiective, povesti terapeutice – 89 lei/sedinta;
– Dezvoltare personala pentru copii – 10% reducere;
– Eliberare avize psihologice – 69 lei;
– Consiliere in vederea renuntarii la fumat – 89 lei/sedinta;
– Consiliere si suport pentu persoanele subponderale/supraponderale, cu identificarea nevoilor si alcatuirea unui plan individualizat pentru a ajunge la greutatea dorita – 89 lei/sedinta;
– Exercitii practice, tehnici de imagerie dirijta, tehnici de relaxare Schultz in vederea reducerii nivelului de stres si optimizarii comportamentale – 10% reducere.

Pentru detalii si programari: 0766.548.667

Dependenta, bat-o vina! Ce faci daca va pleca?


Poate intr-o zi va pleca… numai gandul ca ar putea sa o faca iti produce suferinta. Iti este frica sa traiesti restul vietii tale fara el/ea. Doar l-ai ales din milioane de oameni ca sufletul tau pereche, jumatatea care consideri ca “trebuie” sa iti fie alaturi la bine si la greu. Ai nevoie permanenta de aprobare, incurajari din partea sa, ai nevoie sa ia decizii in locul tau sau macar sa iti sugereze solutiile.
Nu stii nici tu prea bine ce s-a intamplat cu voi. Sentimentele parca nu mai sunt aceleasi ca la inceput, simti ca se indeparteaza tot mai mult de tine, dar nu iti imaginezi cum ai putea sa traiesti fara el/ea. Singur/a? … sau… Liber/a?
Daca te regasesti in randurile de mai sus inseamna ca acest articol este pentru tine. Probabil ca ti-e foarte frica de singuratate. Fie ca recunosti, fie ca nu, simti ca poti functiona bine doar avand pe cineva langa tine. Mereu. Iar daca acel cineva pleaca (da… gandul asta te inspaimanta!), cauti rapid un alt partener. Mai bine zis o alta persoana de care sa te atasezi.
Il iubesti? Greu de spus. L-ai iubit vreodata sau a fost doar dependenta? Prea multe intrebari… preferi sa nu te gandesti decat sa iti raspunzi cu sinceritate. Te inteleg perfect. Pentru asta sunt aici: sa te ajut sa intelegi, fara sa te judec. Cred ca e greu sa traiesti in fiecare zi cu teama ca vei fi parasit, dar mai stiu ceva ce tu vei descoperi curand: poti sa supravietuiesti fara sa depinzi de cineva. De altcineva in afara de tine.
Nu spun ca e usor sa schimbi modul in care vezi situatia, mai ales cand esti atat de nesigur, de nehotarat. Dar e posibil. Si depinde de tine. Exact asa: depinde doar de tine sa iti schimbi viata.
*Cum ar fi ca intr-o zi sa te trezesti cu zambetul pe buze si, in ciuda tuturor dificultatilor, sa poti spune cu bucurie: “Sunt liber!”?
*Cum ar fi sa ai puterea sa iei decizii si sa ti le asumi?
*Sa decizi tu pentru tine?
*Sa alegi tu cat timp vrei sa ramai intr-o relatie?
*Sa ai puterea sa pui punct exact atunci cand simti ca esti pregatit/a?
*Cum ar fi sa traiesti fara frica ca vei fi parasit (abandonat)?
Toate acestea si multe altele despre tine putem sa descoperim impreuna. Vei invata ca te-ai nascut ca sa te bucuri de viata, ca nimeni nu ti-e dator, ca ceilalti nu sunt obligati sa fie acolo doar pentru ca tu ai fost. Doar tu insuti/ insati iti poti fi alaturi pe prcursul acestei calatorii numita viata. Restul sunt doar detalii.

Ce faci cu ceea ce ai pentru a trăi o viață împlinită?

schimbare

Ți-e frică de viață și de moarte… îți dorești o schimbare, dar ți-e frică de ea. Ai vrea ca schimbarea să fie cea care să te aleagă pe tine, nu invers. Și ți-e greu să accepți.
Vrei o viață mai bună, un viitor sigur, stabilitate, siguranță, echilibru emoțional, dar uneori simți că plutești fără sens. Zilele sunt mereu la fel, deși visezi că mâine va fi mai bine. Sau poate luna viitoate, anul viitor. Cândva speri și îți dorești să fie mai bine. Însă nu acum, aici, în momentul prezent.
Ce faci cu ceea ce ai pentru a duce o viață împlinită?
Îmi vei spune poate că nu ai cu ce să te mândrești, că vrei mai mult. Vei face comparații conștiente sau nu cu cei din jurul tău și te vei simți nefericit și frustrat, mai puțin norocos…
Hai să vorbim despre tine, despre ceea ce ai, despre abilitățile cu care ai fost înzestrat, istoricul de viață, educația pe care ai primit-o, oamenii cu care ai intrat în contact, alături de care ai învățat lecțiile vieții! Numai așa vei înțelege că suntem diferiți, că fiecare om trăiește viața lui, nu pe a altuia. Nu vei ști niciodată dacă purtând pantofii altcuiva te vei simți comod. Pentru că nu îți aparțin.
Crezi că nu ai motive să te simți împlinit? Convinge-te!
– Fă o listă cu ceea ce ai în momentul prezent,
– Gândește-te bine ce calități ai și nu uita să le notezi pe o foaie,
– Descrie experiențele prin care ai trecut și ce ai învățat din ele,
– Identifică oamenii care îți sunt alături la bine și la rău și scrie numele lor pe aceeași listă,
Acum, după ce ai notat toate aceste lucruri, ce ai putea să faci cu ceea ce ai pentru a duce o viață împlinită? Ce te împiedică să îți împlinești visurile?
Viitorul este doar o necunoscută, iar trecutul nu mai există. Tot ce ai este momentul prezent. Aici și acum poți alege schimbarea. Nu aștepta să vină schimbarea la tine pentru că s-ar putea să pierzi ocaziile pe drum.
Sigur că nu e ușor să identifici acele tipare comportamentale care te țin pe loc. De aceea este firesc să ai nevoie de ajutor uneori. Dacă te simți copleșit de prea multe probleme, dacă stresul este punctul numărul 1 de pe lista ta, nu ezita să apelezi la un psiholog. Cu ajutor și susținere la momentul potrivit poți ajunge foarte departe.
Dacă ai nevoie de o persoană care să te asculte fără să te judece, să te susțină, să te învețe să scoți la lumină acele calități care te pot pune în valoare, nu ezita să mă contactezi. Ședințele sunt confidențiale.

Servicii

Ofer servicii de:

– Evaluare psihologica pentru incadrare in grad de handicap pentru varstnici, adulti si copii, utilizand teste validate stiintific, conform normelor legale aflate in vigoare;
– Evaluare psihologica si psihodiagnostic cu eliberarea raportului psihologic;
– Stabilire coeficient de inteligenta, aplicare teste de personalitate, profil psihologic;
– Evaluare copii utilizand teste proiective;
– Dezvoltare personala individuala sau in grup, utilizand jocuri, teste, povesti terapeutice, exercitii;
– Consiliere individuala si de cuplu;
– Ateliere pentru dezvoltatea abilitatilor;
– Grupuri de suport.

De asemenea, in colaborare cu alte cabinete psihologice, putem crea oferte personalizate, care sa includa:

– Psihoterapie individuala, de cuplu si familie;
– Eliberare avize psihologice;
– Terapie suportiva in conditii de criza;
– Consiliere in cariera;
– Parenting;
– Consultanta pentru HR;
– Servicii de recrutare profesionale, efectuate de psihologi etc.

Misoginul

dezvoltare-personala-vindecare-emotionala-si-maturizare-12-povestiri-terapeutice

Bogdan e cameraman la un post local de ştiri. Locuieşte singur ȋntr-un apartament ȋnchiriat. Din banii cȃştigaṭi, o mare parte depune la bancă, iar din ce păstrează pentru el ȋşi achită datoriile şi plăteşte abonamentul la culturism. Îi place să arate mereu bine. I s-a dus vestea că e fustangiu. Femeile roiesc ȋn jurul lui. Prin pat s-au perindat cu zecile, dar sufletul i-a rămas tot gol.
Nu are ȋncredere ȋn femei. „Toate sunt la fel!” ȋn mintea lui Bogdan. Le tratează ca pe nişte obiecte de care se foloseşte la ȋnceput cu ȋncȃntare, apoi le aruncă la gunoi, plictisit. Nu a cunoscut o femeie care să-i capteze atenṭia mai mult de o zi.
– Ce faci, Bogdane? Mm, ce muşchiuleṭ avem aici! exclamă entuziasmată Rodica şi privirea i se scurge pe trupul lui. Tragi de fiare, ă?
Rodica e regizor. Sunt colegi de trei ani. Se simt bine ȋmpreună, se ȋntȃlnesc, se satisfac reciproc şi apoi ȋşi văd de drum. Separat. Fiecare de drumul lui. Nu au prejudecăṭi şi nu le pasă de părerile celor din jur.
– Rodicuṭo, ce ţi-aș face! mărturisește Bogdan, ciupind-o de fund.
– Mai avem o filmare si gata! Abtine-te inca o ora!
– Abstinenţa nu e tocmai punctul meu forte!
Bogdan ȋi privește pofticios fundul ce se revarsă generos prin pantalonii albi, mulaţi, scoţȃnd la iveală fesele rotunde, bine ridicate.
Cristina ȋi privește cu silă.
– Băi, dar vouă nu vă e rușine? Mai aveţi puţin și vă urcaţi pe masa din platou!
– Care e treaba ta, răţușco? ȋi răspunde ironic Bogdan. Tu nu ai auzit pȃnă la vȃrsta asta de „sex”? Sau, poate…ce idee năstrușnică mi-a trecut prin minte!
– Sper că nu e legată de mine!
– Mmm, ba poate că e! Dacă nu știi cum se face te ȋnvăţ eu!
– Ești nesimţit! Misoginule!
Bogdan se ȋntoarce cu spatele, ȋși ia camera și se pregătește să ȋnceapă filmarea. Rodica anunţă că mai au trei minute. Cristina este asistentă. E o fată conștiincioasă și foarte serioasă. Pe Rodica nu o place deloc și o consideră „ușoară”.
La sfȃrșitul filmării, Dana o invită la masă pe Cristina. Merg la restaurantul de lȃngă televiziune. Aici se ȋntȃlnesc cu Bogdan și Rodica. Toate mesele sunt ocupate, așa că se văd nevoite să accepte invitaţia de a se alătura celor doi.
– Nu-ţi mai e silă să mănȃnci lȃngă mine, păpușă?
– Depinde cum te porţi.
– Dacă mă mai uit la decolteul tău și la sȃnii frumoși pe care ȋi ascunzi sub cămașa asta scorţoasă nu o să mă pot abţine!
– Și ce o să faci? ȋntreabă indignată Cristina.
– Ȋţi demonstrez mai tȃrziu ce pot să fac pentru tine! Te-ai mai gȃndit la propunerea mea?
– M-am ȋntrebat de multe ori de ce ești misogin? Ce te determină să te porţi așa?
– Și, ai aflat?
– Tare aș vrea să aflu ce se ascunde sub masca asta de băiat dur, de „macho”. Tu nu ești ceea ce vrei să pari, Bogdane! Aruncă masca asta ieftină și revino pe Pămȃnt!
– Supa dumneavoastră! spune chelnerul, așezȃnd bolul ȋn faţa Rodicăi. Ȋmi pare rău că a durat așa mult! Dumneavoastră, aţi comandat? Se adresează Cristinei și Danei.
– Eu aș vrea o pulpă de pui cu legume și salată, comandă Cristina.
– Și eu la fel, adaugă Dana.
– Și, domnul?
– Eu aș vrea un piept de pui la grătar cu piure și salată de varză! Pieptul să fie de la doamna, vă rog! spune Bogdan arătȃnd cu degetul spre decolteul Cristinei.
Ospătarul pleacă mustăcind. Cristina se ȋnfurie. Se ȋnroșește și abia se abţine să-i dea o palmă.
– Bine, Bogdane! Rezolvăm noi problema asta.
– Te-ai mai gȃndit?
– Da. Accept. După masă vei avea ocazia să demonstrezi ce poţi. E ȋntre noi doi.
Bogdan face ochii mari. Ia o gură de apă din paharul ce se află pe masă, dar se ȋneacă și ȋncepe să tușească. Rodica ȋl bate cu palma sub ceafă.
– Hai, calmează-te! Doar nu crezi că vorbește serios Cristina? Oricum, noi avem planificată seara asta ȋmpreună!
– Numai tu o ai, Rodica! Ai auzit ce a spus Cristina! o corectează Bogdan.
Rodica se ȋmbufnează. Ȋși termină supa și se ridică.
– Plătește tu și pentru mine, Bogdane. Nu am schimbat. V-am lăsat! Ne vedem mȃine!
Cum termină de mȃncat se retrage și Dana. Imediat după plecarea celor două, Bogdan devine alt om. Ȋi toarnă Cristinei ȋn pahar, ȋi povestește despre gafele și aventurile sale. La final, după ce achită nota de plată, pleacă ȋmpreună. Bogdan simte un nod ȋn gȃt cȃnd deschide ușa apartamentului și o poftește pe Cristina ȋnăutru.
Fata se oprește ȋn dreptul unei fotografii aflată pe biroul din colţul sufrageriei. Ȋn imagine este Bogdan la mare, mȃndru de bicepșii săi.
– Ce vrei să obţii cu imaginea asta? ȋntreabă fata.
– Ce să obţin? ȋntreabă mirat bărbatul.
– Nu ţi-ai pus niciodată ȋntrebarea asta? Vrei să atragi atenţia și atȃt? Vorbești mult și faci puţin!
– De unde știi că fac puţin?
– Drept dovadă că imediat cum am rămas singuri ai ȋncetat apropos-urile! Pentru că acum nu ne mai vede nimeni. Pentru că nu mai ai pentru cine să te dai ȋn spectacol!
– Eu, mă dau ȋn spectacol?
– De ce ești misogin? De ce urăști femeile?
– Cristina, dragă, eu iubesc femeile, nu le urăsc! Le-aș iubi pe toate dacă aș putea. Și pe tine te-aș iubi!
– Cum m-ai iubi? Că tu nu știi cum să iubești! Nu ai fost ȋnvăţat să deosebești iubirea de un sentiment instinctiv ce te ȋndeamnă să-ţi satisfaci nevoile prin sex!
– Sexul e frumos, Cristina! Plăcerea și eliberarea ce ţi-o produce sexul nu o găsești nicăieri!
– O fi, Bogdane, dar iubirea e cu totul altceva! Iubirea se ȋnvaţă acasă, ȋn familie. Prima persoană cu care interacţionezi și care te ȋnvaţă iubirea este mama, băiatule! Ea te mȃngȃie prima, ea te strȃnge la piept, ea te privește lung și ȋţi face primele declaraţii de dragoste. Un copil lipsit de o astfel de iubire devine un adult incapabil să iubească!
Bogdan o privește ȋngȃndurat.
– Cristinico, ești o fată tare deșteaptă!
– Tu ai mare nevoie să iubești și să fii iubit! Doar că nu vrei să recunoști. Crezi că vei scăpa așa ușor de ce se află acolo, ȋn conștiinţa ta?
– Gata, Cristina! Ajunge! Da, urăsc femeile! Asta vrei să recunosc?
– Și pe mama ta?
– Pe mama o detest!
– Și nu ȋţi dorești să fie altfel? Să te bucuri de viaţă, să o ierţi, să ȋnveţi iubirea?
– Ce iubire să ȋnvăţ la 30 de ani, Cristina? Așa cum tu ai spus mai devreme, eu nu am primit iubire, nu am fost ȋnvăţat să iubesc. E cam tȃrziu pentru asta! Mama l-a ȋnșelat pe tata la două luni după ce m-a născut, apoi ne-a părăsit. Am crescut cu dorul ei. Nu am avut alături o prezenţă feminină.
Cristina ȋl ȋnconjoară cu braţele ei fine și-l sărută pe frunte. Apoi continuă să-i mȃngȃie parul. Se ghemuiește pe covorașul mic de lȃngă canapea, cu Bogdan lȃngă ea. Acesta ȋși pune capul pe picioarele fetei și continuă să se privească.
– Ai un suflet minunat! Ai nevoie doar să-l descoperi.
– Cristina, cum ai avut ȋncredere să vii la mine acasă? Tu, nu ești genul ăla de femeie…ȋnţelegi la ce mă refer. Tu nu ești ca Rodica.
– Pentru că eu am ȋncredere ȋn tine. Pentru că eu văd la tine și alte calităţi. Pentru că eu te iubesc! Nu am venit să mă bucur de o oră de plăcere și să plec, așa cum face Rodica, așa cum au făcut toate femeile ce au trecut prin viaţa sau prin patul tău. Eu am venit să-ţi fiu alături, să te ȋnvăţ iubirea!
Bogdan o sărută și pentru prima dată ȋn viaţă simte că stomacul ȋi freamătă la atingerea mȃinilor ei.
– Și eu vreau să te iubesc, Cristina! Dar nu știu cum. Ȋnvaţă-mă!
Cele doua trupuri se topesc ȋntr-o ȋmbrăţișare lungă, ȋn timp ce două suflete s-au regăsit, formȃnd un ȋntreg.

Povestea camilei cu o cocoasa

dezvoltare-personala-vindecare-emotionala-si-maturizare-12-povestiri-terapeutice

Mara este o tȃnără frumoasă şi inteligentă, cu nişte ochi mari, căprui, ce emană tristeṭe, cu faṭa ovală, trupul ȋnalt şi firav, ce pare a se frȃnge, lipsit de vlagă. Este angajata unei importante corporaṭii ȋncă din ultimul an de facultate. Munceşte pe brȃnci de dimineaṭa pȃnă seara. În week-enduri lucrează de acasă şi toate concediile şi le-a petrecut alături de partenerul său de suferinṭă: laptopul de la serviciu.
Uneori este nevoită să răspundă la e-mail-uri chiar şi ȋn toiul nopṭii. Nu e de mirare că ȋn vȃltoarea asta ȋn care ȋşi duce existenṭa, cu exactitatea limbii unui ceas ce se mişcă mereu ȋn aceeaşi direcṭie, nu şi-a făcut o relaṭie. Locuieşte singură, munceşte singură. Deşi venitul său este unul considerabil, timpul liber e prea puṭin pentru a reuşi să cheltuie aceşti bani. Se strȃng ȋntr-un cont generos şi lună de lună zerourile se ȋnmulṭesc, la unison cu oboseala şi tristeṭea din ochii săi.
Astăzi Mara pare pierdută. Priveşte atentă monitorul şi pare că e foarte concentrată pe ceva. Doar că factorul ce o influenṭează atȃt de tare nu se află ȋn faṭa sa, ci ȋn interior. E măcinată de gȃnduri şi ȋndoieli. Simte că şi-a forṭat limitele la maximum, că a ȋntins coarda aşa de mult, ȋncȃt se va rupe.
– Neaṭa, Mara! Ce faci, scumpo? Răsună vocea veselă a Alinei. Sper că nu ai dormit aici!
Mara continuă să privească acelaşi punct fix şi nu aude ȋntrebarea Alinei. Secretara rotunjoară, cu ochi iscoditori şi veşnic bine-dispusă se apropie de ea. Înainte de a-i vorbi din nou, completează o hȃrtie pe care o ȋmpătureşte apoi şi o strecoară cu atenṭie ȋn geantă.
– Mara? Eşti aici?
– Da, bună Alina! Sigur că sunt aici, unde altundeva?
– Că eşti aici văd bine, dar gȃndul sigur ṭi-e departe…
Mara se ȋnfurie, obrajii i se umplu de un roşu aprins şi faṭa ȋncepe să-i lucească din cauza broboanelor de sudoare ce ȋncep să i se prelingă uşor pe frunte.
– M-am săturat, Alina! Asta e problema. Nu mai suport! Pȃnă aici mi-a ajuns! Şi face semn cu mȃna către gȃtul său ca şi cum un cuṭit imaginar ar trece dintr-o parte ȋn alta.
– Hai să vorbim afară, la o cafea! E linişte şi ai nevoie de aer. Alina o ia de mȃnă şi o tȃrăşte pe holurile lungi. Ajunsă ȋn faṭa uşii scoate cartela, o trece prin aparatul din dreapta lor pentru a fi scanată şi uşa se deschide. Cele două femei coboară ȋn grabă scările pȃnă la parterul impunătoarei instituṭii şi de acolo păşesc ȋn zgomotul străzii. Oameni grăbiṭi forfotesc peste tot, la această oră la care firmele şi firmuliṭele ȋşi ȋncep programul.
– Hai la cafenea! propune Alina.
Cafeneaua micuṭă din colṭ este goală. În decorul ei, caracteristic anilor `80, timpul pare să-şi fi oprit curgerea. Ceasul cu cuc de pe perete anunṭă ora 9.00.
– Eu o să-mi iau un espresso lung cu ciocolată, spune Alina făcȃnd semn ȋn direcṭia chelneriṭei.
– Eu vreau o cafea tare! Dublă! porunceşte Mara.
– Draga mea, spune Alina, te-am adus aici ca să te scot puṭin din cotidian. Ai mai venit la cafeneaua asta?
– Nici nu am văzut-o pȃnă acum. Deşi e la colṭul străzii, nu o ştiam.
– Oare de ce? ȋntreabă Alina.
– De ce? Pentru că nu am timp Alina! De cȃnd lucrez aici nu mai am timp pentru mine! Mănȃnc pe fugă, dorm cȃnd apuc. Astăzi m-am trezit nervoasă cȃnd a sunat ceasul. Visam aşa de frumos, ȋncȃt mi-aş fi dorit să mai dorm. Dar alarma aia blestemată m-a adus la realitate!
– Care e realitatea, Mara?
– Realitatea e că trebuia să ajung la firmă. Că ieri am lăsat laptopul la birou şi aveam cȃteva mail-uri de trimis urgent!
– Nu, Mara. Asta nu e realitatea. E ceea ce tu alegi să vezi! Realitatea este aia pe care fiecare dintre noi şi-o construieşte. Tu, Mara, nu vrei să vezi nimic altceva ȋn jur. Zi de zi munceşti pȃnă la epuizare şi cȃnd Radu, directorul de la Comercial te invită la masă, bagi capul ȋn pămȃnt ca struṭul şi ȋṭi vezi de ale tale. Mă tot ȋntreb ce poate determina o fată tȃnără, frumoasă şi deşteaptă ca tine să se ascundă aşa?
– Alina, nu mă ascund! Ştii ce visam cȃnd a sunat ceasul?
– ?
– Eram cu Radu undeva, ȋntr-o grădină frumoasă. Părea să fie grădina unei case. Mă ṭinea de mȃnă şi eram atȃt de fericiṭi. Îmi spunea ce bucuros e că i-am acceptat ȋn sfȃrşit invitaṭia. Şi ȋn momentul ăla a sunat nenorocita aia de alarmă!
– Mara, dragă, dar poṭi să fii cu Radu ȋn realitate, nu doar ȋn vis!
– De cȃtva timp a renunṭat să mă ȋntrebe dacă vreau să luăm masa ȋmpreună. Cine ar rezista atȃtor refuzuri?
– Şi ce te-a făcut pȃnă acum să-l refuzi?
– Faptul că aveam foarte mult de lucru, că managerul ȋmi tot trasează noi sarcini, că mi-a adăugat ȋncă două pagini la fişa postului şi, deh, nu pot să spun nu, doar mi-a mărit salariul! Iar faptul că am chirie de plătit şi lunar trimit bani familiei mele, la ṭară… Asta e ceea ce m-a adus aici, Alina. Dar astăzi simt că nu mai pot! Sunt ȋn pragul disperării!
– Draga mea, linişteşte-te! Uite ce ȋṭi propun: tu ȋncerci să te relaxezi ȋn timp ce ȋṭi bei cafeluṭa, iar eu ȋṭi voi spune o poveste.
– Ce poveste?
– „Povestea cămilei cu o singură cocoaşă”. Ai auzit de ea?
– Pȃnă acum nu.
– Ascultă cu atenṭie:” În deşertul din Sudan, ȋntr-o familie de cămile, se naşte o cămilă mică, pricăjită, cu o singură cocoaşă. Părinṭii sunt uimiṭi şi se ȋntreabă cu groază cum va reuşi mica lor cămilă să facă faṭă vieṭii reale cȃnd ea nu are două cocoaşe, ca toate celelalte animale din specia ei. Se tem că din cauza defectului său nu va putea purta poverile ce-i vor fi puse pe cȃrcă. Toate celelalte cămile o privesc cu dispreṭ şi invidie. Ele cred că dacă are o singură cocoaşă, oamenii o vor cruṭa şi-i vor lăsa mai puṭine greutăṭi pe spate.
Micuṭa cămilă creşte sub privirile batjocoritoare ale celorlalte cămile. Răutatea lor o căleşte şi se ambiṭionează să ducă şi ea tot atȃt de multă greutate. Vrea să demonstreze faptul că deşi e diferită, poate căra la fel de mult ca şi ele.
Oamenii o văd pe această cămilă şi hotărăsc să o ia cu ei pentru a le fi ajutor ȋn gospodărie. O poartă peste tot şi-i umplu spatele cu saci grei. Peste saci, bărbaṭii ȋşi aşează copiii şi, uneori, nevestele. Avȃnd o singură cocoaşă, spinarea cămilei e mai ȋncăpătoare decȃt a celorlalte. Astfel, şi povara ei devine mai grea. Ambiṭioasă din fire, nu renunṭă. Trage de ea, luptă cu oboseala, nu cere hrană ȋn plus, deşi consumul ei e mai mare. Vrea doar să demonstreze că e la fel ca celelalte cămile.
Crezi că-i pasă cuiva de cum se simte cămila? Nu. Într-o zi cade, ȋngenuncheată ȋn mijlocul deşertului. Gura i s-a uscat, picioarele i-au slăbit şi spatele nu mai rezistă greutăṭii.
Deoarece nu le mai este de folos, stăpȃnii decid să o lase acolo. Poate va avea Cerul grijă de ea! Îşi iau o altă cămilă, cu două cocoaşe şi pornesc mai departe. Aceasta din urmă are spatele mai puṭin ȋncăpător, aşa că stăpȃnii se văd obligaṭi să poarte şi ei o parte din greutăṭi. Copiii merg acum pe jos, de mȃnă cu mamele lor. Noua cămilă se opreşte din mers atunci cȃnd oboseşte şi nu porneşte la drum decȃt cȃnd i se dă apă şi hrană. Iar de cealaltă cămilă, oamenii nu mai ştiu nimic! Uită că i-a adus pȃnă aici, de unde i-a preluat o alta, mai puternică.”
Mara ascultă şi ochii mari i se umplu de lacrimi. Povestea Alinei pare că şi-a atins ṭelul. A penetrat zidul rece pe care Mara l-a construit ȋn jurul său şi a reuşit să ajungă pȃnă la inima ei.
– Mara?
Mara izbucneşte ȋntr-un hohot de plȃns.
– Unde sunt eu ȋn viaṭa mea, Alina? Sunt asemenea cămilei aceleia. Îi car pe alṭii, le port poverile, iar ei ȋmi tot pun ȋn cȃrcă!
– Pentru că duci!
– Am dus pȃnă acum! Îṭi mulṭumesc, Alina! Îṭi mulṭumesc sincer! Acum, aici, am ȋnteles: nu mai pot continua aşa.
– Nu draga mea, nu mai poṭi. Ori schimbi modul de a acṭiona, ori te trezeşti singură ȋn deşert!
– Mi-e dor de Radu! Astăzi ȋl voi invita eu la masă.
– Mă tem că Radu lipseşte azi…
– Cum aşa? Lucrează de acasă?
– O, nu…lui Radu i-a murit mama!
– O, Doamne!
– Dar cred că ar ȋnsemna mult pentru el dacă ṭi-ai lua concediu cȃteva zile şi i-ai fi alături.
– Cum să fac asta? În ultimele săptămȃni abia m-a salutat.
– Mara, stai cel mai mult ȋn firmă şi ştii cele mai puṭine lucruri! Nu vezi nimic, decȃt laptopul ăla! Radu, ȋn ultimele săptămȃni, a stat numai prin spitale. A fost lȃngă mama lui pȃnă ȋn ultima clipă. Toată lumea ştie că e ȋndrăgostit de tine şi cȃt a suferit după fiecare refuz al tău!
– Vorbeşti serios?
– Ţi se pare că am chef de glume?
– Alina, sunt un om de nimic! Nu am văzut suferinṭa bărbatului ăsta, nu v-am văzut pe voi, colegii mei, nici nu am observat cafeneaua, deşi zilnic trec prin faṭa ei!
– Hai, lasă văicărelile! Bine ai revenit pe Terra! Fugi pȃnă la HR şi semnează cererea de concediu. Uite, ṭi-am scris-o eu dimineaṭă, cȃnd te-am văzut că priveşti pierdută ȋn monitor. Apoi sună-l pe Radu şi ȋntreabă unde ȋl găseşti!
Mara nu mai aşteaptă. O ȋmbrăṭişează pe Alina şi aleargă pe stradă, cu foaia ȋn mȃnă. Cȃnd uşa cafenelei se ȋnchide ȋn urmă, un nou mod de a trăi se aşterne la picioarele sale.

Batranetea este finalul? De la lipsa sensului vietii la descoperirea sensului profund

BATRANETEA
Batranetea, privita ca stadiu final al existentei, este o perioada incarcata de emotii si semnificatii. Vechiul proverb “Cine nu are un batran sa isi cumpere” pare sa nu mai produca astazi efecte. In tumultul vietii, in era vitezei, timpul nu mai are timp pentru ei.

Ii intalnim pe strada, in mijloacele de transport in comun, in piete sau hypermarket-uri. Isi misca picioarele cu greutate, pasii lor parand a purta povara intregii omeniri. Sunt oameni cu parul alb, cu tenul ridat, marginalizati de societate. Ei nu mai pot sa tina ritmul. In lumea lor timpul se scurge altfel: agale, adesea fara sens.
Batranetea, respectiv perioada de viata ce incepe in jurul varstei de 65 de ani, se imparte in trei stadii (Psihologia varstelor, Ursula Schiopu si Emil Verza):
– trecerea spre batranete, cuprinsa intre 65 si 75 de ani;
– batranetea medie, intre 75 si 85 de ani;
– marea batranete sau longevitatea, dupa 85 de ani.
Perioada de regresie, in care functiile fizice si psihice sufera modificari importante, batranetea este vazuta ca o povara si foarte putin ca binecuvantare de catre membrii societatii. Dupa o viata intreaga, in care a fost utila si a indeplinit numeroase roluri, persoana varstnica este pusa fata in fata cu o alta fata a existentei. Neputincioasa, lipsita de ajutor, adesea singura, avand probleme de sanatate majore, se confrunta direct cu nepasarea celor din jur. Auzim adesea in jurul nostru: “Il cauta moartea pe acasa si el este in piata!”, “Batranii se plimba toata ziua cu autobuzul!” Nu este usor si nici comod sa privim dincolo de aspectul oamenilor batrani, iar de multe ori nici nu ne dorim sa facem acest lucru. Poate pentru ca ceea ce nu stim, ce nu vrem sa vedem despre batranete, nu ne poate afecta. Inca.

Si ei au fost candva tineri…

Desi pare greu de crezut, candva zurdau liberi pe strazi si alei. Lucrau, cresteau copii, aveau prieteni si rude cu care se vizitau, jucau jocuri de societate sambata seara sau depanau povesti la gura sobei. Sunt tot ei, batranii de acum, oamenii priviti cu repulsie ca si cum de finalul lor ar depinde bunastarea lumii.
De parca batranetea nu ar fi de ajuns, in multe cazuri starea lor psihica continua sa se degradeze. Uita unde si-au pus ochelarii sau ce au mancat cu o seara inainte, sunt tot timpul abatuti, implora ajutor din afara, se tem de moarte constienti fiind ca se indreapta spre acel punct. Dementa, depresia, atacurile de panica fac ravagii la batranete.

Punct… sau punct si de la capat?

In functie de felul in care si-au trait viata, convingerile personale, persoanele varstnice privesc finalul diferit. In timp ce pentru unii moartea reprezinta finalul a tot, pentru altii e doar un alt inceput, o trecere, o etapa. Din practica am observat ca acele persoane care cred in ceva sunt mult mai degajate si se impaca mai usor cu ideea finalului. Pentru persoanele care nu cred intr-o alta viata, intr-o putere superioara, moartea este greu de acceptat si confruntarea cu ea produce mai multa suferinta. Pentru ca nu inteleg sensul existentei. Daca vom incerca sa empatizam cu ei fie si numai cateva minute, vom intelege usor ca nici ei nu si-au droit sa ajunga batrani… Ii doare, dar nu batranetea, ci impasibilitatea. Ii dor privirile rautacioase, vorbele grele… Corpul le da dureri, sufletul de asemenea. Ii doare viata, cu tot ce mai inseamna ea la final. Putinul pe care il mai au, tot ce au lasat in urma, oameni si amintiri, locuri vazute, momente traite, totul doare. Pentru ca s-a scurs odata cu timpul speranta…

Daca aveti un batran de care va pasa, nu ignorati starea lui de sanatate. O evaluare psihologica poate fi ajutorul de care are nevoie. In cabinetul nostru poate beneficia de o evaluare psihologica complexa si discount pentru reevaluare. La final primiti scor MMSE, scor GAF.

Cumparam sau ne bucuram? Ce mai reprezinta astazi sarbatorile

mall-591337_1920
Suntem bombarati cu mesaje si reclame care ne manipuleaza sa credem ca achizitionarea unor produse este echivalenta cu sarbatorile fericite petrecute in sanul familiei.
De aici si pana la crearea unei realitati distorsionate, in care omul este educat sa consume mult si sa se bucure putin, mai este un singur pas. Hipermaketurile sunt pline pana la refuz, cosurile de cumparaturi, de asemenea. Ne pregatim sa petrecem cele 2-3 zile de Craciun de parca tocmai s-a anuntat al doilea potop din istoria omenirii. Ne confundam casele cu Arca unui Noe speriat, care incearca sa ia cat mai mult din afara si sa adauge in interior.
Cu cat nevoile noastre cresc, cu atat cumparam mai mult, aproape obsesiv, doar-doar vom acoperi golul interior!
Suntem la ani lumina unii de altii, dar incercam sa ne convingem pe noi insine ca suntem fericiti.
Bucuria sarbatorilor petrecute in familie este inlocuita cu cadouri scumpe, cadouri ce doar mimeaza fericirea. De ce spun acest lucru? Pentru ca bucuria nu poate fi cumparata. Ea nu se ascunde in lucruri materiale, nu se imbraca in hartie pentru cadouri, nici nu se leaga cu fundite colorate. Ori e, ori nu e!
Ce mai reprezinta astazi sarbatorile? Goana dupa cadouri, cumparaturi compulsive, urmate de sentimente de vinovatie, portofele goale sau chiar carduri de credit…
In acest amalgan, unde se situeaza implinirea, pacea sufleteasca sau bucuria de a fi alaturi de cei dragi?
Un Craciun lipsit de sentimente este un Craciun gol, iar semnificatia profunda si indemnul la introspectie sunt pangarite de imagini false pe care le adoptam fara sa le analizam.
Daca ne-am intreba ca intr-un film: “Cine a furat Craciunul?” si ne-am acorda timp sa ne analizam comportamentele, poate am ajunge la concluzia ca ni-l furam singuri!

Ce metode contraceptive te protejeaza cu adevarat de o sarcina nedorita?

metode contraceptive
Dacă beneficiile activității sexuale asupra organismului și asupra stării generale de sănătate sunt deja bine cunoscute și în egală măsură intens disputate de către specialiștii în domeniu, mult mai puțină atenție este acordată mijloacelor de contracepție, atât de necesare într-o lume în care descoperirea sexualității este promovată intens iar vârsta de experimentare a primului contact sexual scade vertiginos de la un an la altul.

Puțini sunt cei care nu au auzit de deja clasicul prezervativ. Accesibil ca preț și existent pe rafturile mai tuturor magazinelor, acesta are marele avantaj de a proteja nu doar împotriva unei sarcini nedorite ci și a bolilor cu transmitere sexuală, de aceea programele de planning familial și doctorii specialiști îl recomandă mai ales persoanelor cu relații sporadice și mai mulți parteneri. În plus, contrar părerilor preconcepute, nu diminuează plăcerea resimțită în timpul actului sexual (chiar dimpotrivă, unele mărci promițând chiar amplificarea acesteia) și sunt disponibile pe piață într-o gamă largă de mărimi, arome și prețuri.
Pe de altă parte, persoanele implicate în relații stabile, dar care nu se simt încă pregătite pentru a deveni părinți au la dispoziție o multitudine de alte metode contraceptive moderne și ușor de folosit din care pot alege.
În topul preferințelor pare a se afla steriletul, un dispozitiv medical intrauterin ce trebuie fixat de către medicul ginecolog. În funcție de modelul pentru care se optează ( hormonal sau cu cupru), durata de funcționare a unei astfel de metode contraceptive variază între 5 și 10 ani, cu riscuri minimale pentru sănătatea utilizatoarei. Spre deosebire de alte metode contraceptive hormonale, nu s-a demonstrat că steriletul ar afecta, pe termen lung, fertilitatea, însă trebuie știut că necesită o investiție de câteva sute de lei.
Din considerente financiare, tot mai folosite sunt pilulele contraceptive, oferite gratuit în cadrul campaniilor naționale de prevenire a sarcinilor nedorite sau în cabinetele de planning familial. Totuși, chiar dacă aceste medicamente se iau la recomandarea medicului specialist și necesită pauze după perioade lungi de administrare, multe femei rămân reticente cu privire la efectele adverse pe care această metodă de contracepție le-ar putea avea la nivel hormonal. În plus, trebuie luate cu regularitate și s-a dovedit că pot interacționa cu alte substanțe active din diferite medicamente, acest lucru afectându-le eficiența.
Tot mai cunoscute tind să devină și injecțiile contraceptive, folosite deja de milioane de femei din întreaga lume. Căutate din rațiuni de comoditate (trei doze asigurând protecție pentru un an), injecțiile rămân totuși controversate din cauza efectelor pe care le pot avea, pe termen lung, asupra fertilității.
Oricare ar fi însă metoda de contracepție pentru care optăm, este important ca decizia să fie una asumată și informată și, mai ales, să fie luată împreună cu un medic ginecolog competent, capabil să pună obiectiv în balanță atât beneficiile cât și dezavantajele fiecărei opțiuni și care să ne ajute să luăm decizia cea mai potrivită cu nevoile noastre.